click to enable zoom
Încărcare imobile...
Nu am găsit rezultate
mărește harta
Tip Hartă Roadmap Satellite Hybrid Terrain Locația mea Fullscreen Înapoi Înainte
Căutare în site
Căutare în site
we found 0 results
Your search results

Art Deco – Mostră de arhitectură prietenoasă

Posted by Vladescu Eliza on decembrie 11, 2019
| 0

O trăsătură importantă în plan social a arhitecturii Art Deco este aceea de a fi inteligibilă, disponibilă estetic și nespecialiștilor. Ne place prospețimea ei, ne produc plăcere liniile când ferme, când jucăușe, detaliile gândite spre seducerea observatorului. Preponderent urbană, nu e complicată, ne salută din haine mai sobre sau mai cochete, dar dialogul există mereu. E făcută să placă și este populară.

Acestea, datorită capacității stilului arhitectural Art Deco de a se comunica publicului larg, datorită abordării mai puțin orgolioase decât a arhitecturii care se adresează în primul rând intelectului și care pretinde privitorului un nivel înalt de pregătire estetică. Luca Ortelli menționează într-un interviu* imaginea poate hilară pentru arhitecți a casei de vis a omului obișnuit: „Are un acoperiș așa, cu un șemineu etc. Poate că e stupid dintr-un anumit punct de vedere însă e perfect legitim. Problema e că noi, prin discursurile noastre, am acumulat un secol de întârziere față de cum am fi putut folosi această moștenire”.

În schimb, Art Deco-ul poate fi descris chiar dintr-o perspectivă hedonistă și a unui caracter popular asumat, care se adresează unei categorii largi de oameni prin emoția estetică trezită de ornamentul redus la formă geometrică pură. Probabil că tocmai această emoție i-a asigurat succesul ca prim fenomen manifestat pe plan internațional. S-a dezvoltat în anii 1920 și 1930 ca alternativă la austeritatea modernismului radical, mizând pe capacitatea de nuanțare, de perpetuare a unor valori tradiționale în cadrul unui limbaj modern. Sorin Vasilescu** punctează paradoxala co-existență în cadrul curentului a trecutului ca istorie apropriată și a aspirațiilor moderne ale societății epocii, a decorației mulate pe funcțiune, iar Mihaela Criticos*** o descrie de asemenea, ca modernism temperat prin decorativism.

Ca studentă la arhitectură, mă întreb și eu care poate fi miza arhitecturii Art Deco astăzi, fără riscul preluării mecanice a formelor ei în proiectarea actuală. O înțeleg ca pe un tip de arhitectură care își propune un rol considerat poate puțin ambițios față de cele ale arhitecturii suprateoretizate: un rol paliativ, al înfrumusețării vieții, al asumării uneori până și a frivolității. Așadar, o ofertă a unei arhitecturi fără mize mari însă reconfortantă și senină în dezvoltarea organică a unui București asociat cu jazz-ul și punctat deja, de altfel, de accente bine înfipte de tip Art Deco.

Cred că există surori ale ei în ce vedem astăzi în designul de produs, în intervenții urbane punctuale, nu atât la nivelul limbajului, cât ca spirit sau ca atenție la detalii și la execuție specifice Art Deco-ului, căutări astăzi adâncite de fascinația materialității care înrădăcinează în concret.

Rămâne însă întrebarea limitării acestei arhitecturi, ale unei modernități care își asumă, în fapt, efemerul. Este o rezervă care e poate firesc să apară. Însă, putem învăța să apreciem doza de firesc pe care o oferă. Și ne putem bucura când pe străzile orașului, o clădire pe colț ne va saluta vag orgolioasă și complice, ca o doamnă nostalgică după vremurile trăite cândva, vie însă și pentru „acum”.

*Interviu acordat în cadrul cărții Ambiguitatea capodoperei, Ștefan Simion, Arhitext Design, 2017

** Sorin Vasilescu, Istoria Arhitecturii Moderne

***Mihaela Criticos, Art Deco sau modernismul bine temperat, Simetria, 2009

Acest articol reprezintă strict opinia autoarei, Maria Degeratu, în cadrul concursului de texte de arhitectură cu tema „București: Modernism Art Deco”, lansat în luna octombrie 2018 de Asociația Igloo Habitat și Arhitectură.

Foto: Maria Degeratu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Compară imobile

Înapoi