click to enable zoom
Încărcare imobile...
Nu am găsit rezultate
mărește harta
Tip Hartă Roadmap Satellite Hybrid Terrain Locația mea Fullscreen Înapoi Înainte
Căutare în site
Căutare în site
we found 0 results
Your search results

Icarul zonei de Nord

Posted by Vladescu Eliza on iulie 17, 2019
| 0

În mijlocul Bulevardului Aviatorilor veghează Icar. Monumentul ce a dat numele cartierului Aviatorilor se găsește într-o intersecție circulară, între Parcul Kiseleff și ansamblul de vile interbelice de-a lungul bulevardului. Monumentul reprezintă viziunea artistei Lydiei Kotzebue, ea furnizând machetele și supraveghind lucrările. Execuția a fost a sculptorului Iosif Fekete.

Monumentul este inaugurat în anul 1935, la mijlocul domniei regelui Carol al II-lea, făcând parte din seria de monumente moderniste promovate în acea epocă. Inaugurarea are loc la închiderea Expoziției Lunii Bucureștilor, pentru care fusese amenajat parcul Herăstrău. În celălalt capăt al parcului, în aceiași ani, Arcul de Triumf căpăta forma sa finală. Astfel, bulevardele din jurul parcului sunt marcate de două monumente legate de război, realizate în stiluri total diferite.

Inițiativa pentru organizarea unui monument al aviatorilor începuse din anii ’20, însă criza economică de la sfârșitul deceniului a încetinit procesul. În această perioadă, fascinația pentru Așii Aviației era la cote maxime. După Primul Război Mondial, acestora li se dedică un soi de cult. În mod evident, monumentul unei arme atât de noi trebuia să fie și el unul modern.

Alegerea unui proiect s-a dovedit a fi o provocare extrem de complicată. Diferiți sculptori precum Ion Jalea sau Corneliu Medrea au prezentat machete încă din anul 1924. În 1925, un concurs cu 14 participanți s-a organizat, însă niciun proiect nu a fost ales. După îndelungi consultări, Kotzebue a primit comanda în 1927, după unele modificări ale proiectului prezentat în concurs. Monumentul a fost finanțat atât de donatori privați, cât și de instituții publice.

Având o înălțime totală de 20 de metri, monumentul prezintă patru statui de bronz, dintre care trei sunt plasate pe soclu fiind denumite „Sacrificiul Eroilor Aerului”. Alături stau plăcile comemorative cu 181 de nume de aviatori căzuți. Privind din față, de la stânga la dreapta, figurile sunt reprezentate în diferite ipostaze. Cea din stânga este rezemată de obelisc. Mâna stângă este lăsată în jos, permițând observarea musculaturii corpului, în timp ce mâna dreaptă este ridicată spre cer, dezvăluind aripa de Icar. Poziția contorsionată a figurii din mijloc, cu fiecare mușchi al corpului încordat reprezentând suferința aviatorului căzut, o transformă într-un Laocoon modern. Figura din dreapta este căzută, capul odihnindu-i-se pe umăr.

Atracția principală este figura din vârful obeliscului denumită „Victoria Aviației”, un Icar înalt de 5 metri. Având aripile întinse, el pare pregătit să își ia zborul. Inspirația pentru corpul aviatorilor pare să fi fost boxerul american Joe Louis, care fusese prezent la București în acea perioadă. Astfel, dacă statuile reprezintă idealizări, corpurile lor au o inspirație reală. Amplasamentul din intersecția circulară îi oferă monumentului vizibilitate maximă, întreaga serie de elemente ale sale putând fi admirate.

Dacă soclul se poate înscrie clar în limbajul Art Deco datorită formei de zigurat, statuile în sine sunt la limita acestui stil, amintind de expresionismul rusesc cu care Kotzebue avea contact. Drapajul ondulat al statuilor, cu motiv de trei, este tipic Deco. Aceste figuri preced operele din București ale lui Ivan Mestrovic, de o monumentalitate asemănătoare.

Biografia autoarei este, de asemenea, una interesantă. Artista rusă, născută Suchanova, era căsătorită cu Generalul Pavel Kotzebue, care luptase pe frontul din Basarabia în război alături de armata română. După izbucnirea Revoluției Bolșevice s-au stabilit la București unde artista a avut diferite expoziții, Monumentul Eroilor Aerului rămânând însă lucrarea ei de referință.

Supraviețuind instaurării noului regim, în anul 1983 numele Lydiei Kotzebue este adăugat pe soclul monumentului, Fekete fiind omis. În ziua de azi, singura schimbare o reprezintă stratul de asfalt ce îl înconjoară în locul pietrei cubice istorice.

Monumentul Eroilor Aerului cu stilul său modernist a devenit atât un simbol al zonei de Nord, remodelată în timpul lui Carol al II-lea pentru prezentarea dezvoltării României Mari, cât și unul al Bucureștiului actual.

Acest articol reprezintă strict opinia autorului, Geo Simion, exprimată în cadrul concursului de texte de arhitectură cu tema „București: Modernism Art Deco”, lansat în luna octombrie 2018 de Asociația Igloo Habitat și Arhitectură.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Compară imobile

Înapoi