click to enable zoom
Încărcare imobile...
Nu am găsit rezultate
mărește harta
Tip Hartă Roadmap Satellite Hybrid Terrain Locația mea Fullscreen Înapoi Înainte
Căutare în site
Căutare în site
we found 0 results
Your search results

Modernismul Art Deco – O istorie

Posted by Vladescu Eliza on decembrie 16, 2019
| 0

Cea mai importantă etapă cronologică a evoluției arhitecturii românești moderne este perioada interbelică, care marchează desăvârșirea acesteia. Este epoca României Mari, în care statul român se bucură, mai ales în anii 1930, de o prosperitate unică în istoria poporului nostru. Din acest motiv, domeniul construcțiilor capătă un avânt spectaculos, iar spațiul de manifestare a arhitecturii românești este mult extins, peisajul arhitectural interbelic este cât se poate de complex și de variat. Este perioada „luptei surde” între tradiție și modernism. În acest context, coexistă trei orientări: neoromânescul, devenit „stil oficial” după Marea Unire din 1918, eclectismul târziu de factură clasică și modernismul.

Modernismul se manifestă în țara noastră atât prin intermediul arhitecților școliți în străinătate, la Paris (Horia Creangă, George Matei Cantacuzino, Ion Ghica-Budești, George Cristinel) și Zürich (Marcel Iancu), care intră în contact cu ideile modernismului occidental, cât și cu ajutorul celor care obțin diploma de arhitect în România, lucrând și în stil neoromânesc (Arghir Culina) sau nu (Octav Doicescu, Nicolae Cucu). Prin prisma concepției moderniste, arhitectura de interior tinde către o cât mai pronunțată simplitate și o subordonare a detaliilor organizării funcționale. Programele de arhitectură ale modernismului sunt din cele mai variate, de la locuințe, unde se manifestă la debut, la programe industriale, programe de agrement și sedii ale unor importante instituții publice. Această varietate dă naștere mai multor forme de manifestare a modernismului, fiecare tip de program având, mai mult sau mai puțin, o anume formă alocată, precum modernismul industrial al lui Horia Creangă, Octav Doicescu și G. M. Cantacuzino, avangarda pe alocuri cubistă a lui Marcel Iancu, manifestată la nivelul locuințelor individuale sau colective de mici dimensiuni.

Horia Creangă debutează la începutul anilor 1930 și este cosiderat „adevăratul fondator” al modernismului românesc în arhitectură. Spre deosebire de moderniștii europeni, care neagă tot ceea ce a fost înainte de noua orientare, pe Creangă îl caracterizează o viziune echilibrată, deoarece arhitectul consideră că modernismul reprezintă doar o nouă adaptare a tradițiilor, a trecutului. Opera prin care Horia Creangă se afirmă cu tărie în epocă este proiectului imobilului ARO din București (în prezent clădirea Cinema Patria), selectat ca urmare a unui concurs desfășurat în 1929. Clădirea a fost finalizată în 1931, suferind modificări față de proiectul inițial. Aceste transformări au vizat simplificarea și mai profundă a limbajului formal. Ea trebuie analizată ca un punct de cotitură în evoluția arhitecturii românești și un model pentru ceilalți arhitecți ai Mișcării Moderne din țara noastră.

Arhitectura modernistă din România nu reprezintă, sub nicio formă, o asimilare a conceptelor propuse de Mișcarea Modernă internațională. Într-adevăr, pe baza „principiilor esențiale ale curentului modernist”, arhitecții români au dezvoltat o artă adaptată modului de viață din țara noastră și mulată pe spiritualitatea și cultura poporului român. Aceste constatări duc la concluzia că arhitectura modernistă din România contribuie cu valori proprii la patrimoniul modernist universal.

Probabil cea mai importantă dintre acestea este utilizarea pe scară largă a unghiului drept, care constituie cea mai pură expresie a simplității în arhitectură. De fapt, aceasta este rațiunea pentru care arhitecții apelează la acest reper. În ceea ce privește fațadele, acestea sunt „desenate” pentru a accentua orizontalitatea. Elementele verticale sunt evidențiate prin scoaterea în relief a unor volume, în vederea sublinierii conceptului compozițional și a modului în care acesta se integrează cadrului urban preexistent.

Stiluri distincte în cadrul modernismului sunt și Art Déco și modernismul clasicizant, a cărui subdiviziune este „stilul Regele Carol al II-lea”. Primul pătrunde în țara noastră pe filieră franceză și se manifestă cu precădere în domeniul programelor de agrement, al locuințelor și al imobilelor de birouri și de apartamente. Cel de-al doilea reprezintă o sinteză între formele clasice, simplificate, și abordarea funcționalistă specifică modernismului.

În concordanță cu domeniile în care s-a manifestat la debut noul stil, primele clădiri Art Déco sunt hoteluri (Lido, Negoiul, Union, Ambasador) și cinematografe (Marconi – actualul Dacia și Regal – în prezent Festival). De asemenea, sunt construite baruri, dintre care trebuie enumerate cele realizate de arhitectul Jean Monda – Presto, Colos, Automat – precum și unele localuri de noapte, devenite celebre în epocă: Melody, Atlantic sau Carlton. În continuare, trebuie remarcate ștrandul Federației Societății Sportive Române de pe Șoseaua Kiseleff, realizat de Marcel Iancu în 1929, și terasa și bazinul cu valuri Lido (Ernest Doneaud). Toate acestea evidențiază încă o dată pătrunderea Art Déco-ului în arhitectura românească prin intermediul construcțiilor cu destinație turistică și de agrement. Dintre clădirile publice proiectate în stil Art Déco pot fi amintite Palatul Telefoanelor, realizat între 1931 și 1933 de arhitecții americani Louis Week și Walter Froy, alături de arhitectul român E. Van Saanen Algy; Palatul Casei Centrale a Asigurărilor Sociale din Bd. Carol, opera arhitectului Ion Ionescu; Tribunalul Ocolului VIII urban (actuala clădire a Judecătoriei Sectorului 6), din Strada Știrbei Vodă, construit de arhitecții Emil Nădejde și Eugen Cuscenco, între 1936 și 1937, și Ministerul Economiei din Calea Victoriei nr. 133-136, opera lui Arghir Culina (din nefericire, clădirea a fost demolată în 2006).

Curentul Déco este preferat mai ales pentru sediile companiilor și ale corporațiilor, în special datorită rezolvărilor funcționale pe care le oferă. De asemenea, influențele specifice Art Déco-ului sunt vizibile și la Halele Centrale din Ploiești, unde Toma T. Socolescu realizează viitorul nucleu comercial al orașului. Poate cel mai important edificiu al Art Déco-ului românesc este Palatul Societății Funcționarilor Primăriilor Municipiului București, situat în Strada Batiștei, nr. 14, construit între 1932 și 1933. Clădirea este proiectată de arhitecții Ioan Roșu și Radu Culcer și cuprindea cea mai mare sală de festivități din București, la data construirii, de aproximativ 400 mp, săli de sport, un restaurant, un bar, o sală de bowling, toate pentru plăcerea vizitatorilor. Cele mai spectaculoase imobile Art Déco sunt însă locuințele, unde influența noului curent este observabilă atât la elementele decorative ale interiorului cât și la planimetria construcției.

Spre mijlocul anilor 1930, poate fi identificată o sinteză între modernismul clasicizant și Art Déco, manifestată prin temperarea monumentalității clasice de tendințele raționaliste, care sunt expresia unei austerități autoimpuse ca urmare a crizei economice globale dintre 1929 și 1933. Această formulă se regăsește la unele clădiri din București (de exemplu, construcția care găzduiește în prezent Ministerul de Justiție, la origine Palatul Asociației Generale a Medicilor Veterinari, realizată de Constantin Iotzu, între 1929 și 1932), dar mai ales la edificiile publice din Transilvania, cu scopul de a arăta puterea României Mari, sediul central al Societății „Prima Ardeleană”, Școala Normală Ortodoxă Română (Liceul de Arhitectură „Andrei Șaguna”), din Sibiu, și Colegiul Academic „Regele Carol al II-lea” din Cluj, toate proiectate de George Cristinel.

În țara noastră, principala formă de manifestare a modernismului clasicizant a fost stilul Carol al II-lea, care prezintă similitudini cu arhitectura mussoliniană. El este adoptat destul de repede de arhitecți consacrați, precum Petre Antonescu sau Duiliu Marcu. De altfel, acesta din urmă este cea mai importantă personalitate a stilului. Desigur că, fiind format de școala de la Paris, arhitectul a fost influențat, la începutul carierei sale, de academismul francez. Treptat, a trecut la neoromânesc, apoi și-a creat un stil propriu, o arhitectură modernă similară Art Déco, cu tendințe clasicizante.

Acest articol reprezintă strict opinia autoarei, Mariana Croitoru, exprimată în cadrul concursului de texte de arhitectură cu tema „București: Modernism Art Deco”, lansat în luna octombrie 2018 de Asociația Igloo Habitat și Arhitectură.

Foto: Arhitectura/ Mariana Croitoru

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Compară imobile

Înapoi